Din timpuri str[vechi, comunit[@i iudaice se aflau pe toat[ ]ntinderea Egiptului, dar cele mai mari erau ]n Elefantina \i ]n Leontopole. Aceast[ scrisoare, pe care Iudeii din Palestina le-au adresat-o ]n decembrie 124 ]. H., ]i ]ndeamn[ s[ r[m_n[ credincio\i legii lui Moise \i propriilor lor tradi@ii.
E vorba de prima domnie a lui Demetru al II-lea (145-138 ]. H.).
Aluzie la persecu@ia lui Antioh Epifan.
Denumirea de ΓÇ₧#ara Sf_nt[ΓÇ¥ e preluat[ de Za 2, 16.
Aceast[ a doua scrisoare, nedatat[, este, de fapt, anterioar[ primei, scris[ probabil ]n 164 ]. H. C_t despre Aristobul, acesta era evreu alexandrin, creator al metodei alegorice \i al teoriei potrivit c[reia filosofii greci \i-au extras doctrina din c[r@ile lui Moise (Osty). Mai t_rziu, ]n cre\tinism, prin \coala catehetic[ a lui Panten \i Origen, Alexandria va deveni centrul metodei de interpretare alegoric[ a Sfintei Scripturi, spre deosebire de \coala din Antiohia, care propunea o interpretare literal[.
Antioh Epifan fusese pedepsit de Dumnezeu cu o moarte tragic[.
Nanaia (sau Nana): zeitate babilonian[ a naturii \i a fecundit[@ii, pe care Grecii au identificat-o cu Artemis \i Afrodita.
E vorba, probabil, de una din scrierile apocrife atribuite lui Ieremia.
= Muntele Nebo (Dt 32, 49; 34, 1); dar istorisirea care urmeaz[ nu se potrive\te cu ceea ce \tim din Cartea lui Ieremia \i din alte surse biblice. De altfel, cortul disp[ruse odat[ cu construirea templului lui Solomon, iar de chivot nu sΓÇÖa mai \tiut nimic din 587 ]. H., c_nd templul fusese jefuit \i d[r_mat de c[tre Nabuzaradan, generalul lui Nabucodonosor. Ideea autorului este aceea de a ]ntre@ine credin@a c[ aceste lucruri ]nc[ exist[, ascunse, ca o continuitate a cultului iudaic.
Autorul se refer[ la s[rb[toarea Corturilor (vezi 3 Rg 8, 65-66), dar versetul nu se leag[ logic cu ceea ce ]l preced[.
Aceste ΓÇ₧Amintiri ale lui NeemiaΓÇ¥ reprezint[, probabil, o scriere pierdut[, ca multe altele.
Mo\tenirea: ΓÇ₧#ara Sf_nt[ΓÇ¥; urm[toarele trei daruri sunt preluate din I\ 19, 6 (vezi nota cu toate explica@iile de rigoare).
Istoria lui Iason trebuie s[ fi fost o lucrare stufoas[, cu mare ]nc[rc[tur[ de date, evenimente, personaje \i episoade nesemnificative. De aici, nevoia unui rezumat.
ΓÇ₧Sf_nta CetateΓÇ¥: Ierusalimul.
E vorba de Onia al III-lea, fiul lui Simon al II-lea, din linia marilor preo@i ai epocii persane. Simon este cel c[ruia Isus, fiul lui Sirah, ]i aduce o ampl[ laud[ ]n capitolul 50.
Ispravnic: administrator, intendent.
Pentru „trebile negustore\ti din pia@[”, Septuaginta folose\te cuv_ntul agoranomía, adic[ totalitatea tranzac@iilor comerciale din pia@a unui ora\; „agoranomul” era, ]n Grecia, inspectorul (sau poli@aiul) pie@ei. Dup[ unii exege@i, e posibil ca administratorul templului s[ fi de@inut, concomitent, \i func@ia de agoranom, cumul dezaprobat de c[tre marele preot.
Aceste depozite ale s[racilor intrau sub inciden@a sacralit[@ii (cf. Dt 27, 19). Grecescul parakatathéke ]nseamn[ „depozit ]ncredin@at de c[tre cineva cuiva” (]n Grecia: bani depu\i ]ntr’o banc[).
„}naltul St[p_n” ]l traduce aici pe grecescul dynástes = „suveran”, „st[p_n absolut”, „domn suveran”. Prin „Puteri” (exousías) se ]n@elegeau o\tile ]ngere\ti.
Aceste trei substantive traduc un singur cuv_nt grecesc: saghé, care ]nseamn[ „echipament”; ]n spe@[, „harna\ament” (tot ceea ce trebuie pentru ]n\euarea \i conducerea unui cal).
o Méghistos Theós = „Dumnezeul Cel-mai-Mare” (superlativul absolut).
Numele s[u real, ebraic, era Isus (omonim al fiului lui Sirah), dar, spre a-\i etala simpatia \i zelul fa@[ de elenism, \i-l schimbase ]n grecescul Iason.
Despre ΓÇ₧gimnaziuΓÇ¥ vezi nota de la 1 Mac 1, 14.
ΓÇ₧EfebiulΓÇ¥, la Greci, era a\ez[m_ntul public ]n care adolescen@ii erau preg[@i@i pentru maturitate prin exerci@ii fizice, dar \i printrΓÇÖun sistem de instruire intelectual[.
Antiohia era capitala occidental[ a imperiului seleucid. Oferta lui Iason era, ]ntrΓÇÖadev[r, aceea a unui renegat.
= Un fel de globalizare avant la lettre, dar nu prin consens popular, \i nici prin presiuni din afar[, ci prin servilismul unui uzurpator.
Prin ΓÇ₧acropoleΓÇ¥ se ]n@elege, aici, locul de pe muntele Sion situat la nord-vest de templu, pe care, mai t_rziu, Irod cel Mare va ]ntemeia fort[rea@a Antonia.
pétasos era, la Greci, o p[l[rie cu boruri largi, menit[ s[ apere de soare sau de ploaie, pe care tinerii din gimnazii o purtau, obligatoriu, ]n timpul exerci@iilor de gimnastic[. Expresia: „a aduce sub p[l[rie” ]nsemna, tot la Greci, a ]nrola un t_n[r ]n practicarea acestor exerci@ii; la autorul de fa@[: a-i sili pe tineri s[ adopte practici \i obiceiuri p[g_ne (cultul nudului uman).
Se pare c[ e vorba de gongul care anun@a ]nceperea unei ]ntreceri atletice.
BJ \i TOB traduc: ΓÇ₧... se gr[beau s[ ia parte la ]mp[r@irea, oprit[ de lege, a uleiului pentru ]ntrecerile gimnasteΓÇ¥ (ar fi vorba de uleiul cu care atle@ii ]\i ungeau corpul ]nainte de lupt[).
E vorba de sf_r\itul tragic al lui Iason (5, 8-10) \i de al urma\ului s[u Menelau (13, 4-8), cei doi arhierei renega@i.
De fapt, aceste jocuri se @ineau din patru ]n patru ani (autorul a socotit aici \i anul jocurilor precedente) \i erau dedicate puternicului Melcart, zeul Tirului \i al Cartaginei, pe care Grecii l-au identificat ]n Hercule.
Trirem[: vas de r[zboi cu trei r_nduri de v_sle dispuse ]n trei niveluri.
Vezi 3, 4.
ΓÇ₧Ciprio@iiΓÇ¥ erau mercenari din Cipru care se aflau, la acea vreme, ]n mai toate @[rile imperiului seleucid.
Dafne era cetate cu drept de azil, inviolabil[.
Sci@ilor ΓÇö locuitori ai @inuturilor din nordul M[rii Negre ΓÇö le mergea numele c[ sunt poporul cel mai crud \i mai ne]ndur[tor.
ΓÇ₧}n vremea aceeaΓÇ¥: spre anul 168 ]. H.
E vorba de cea de a doua expedi@ie a lui Antioh Epifan ]mpotriva Egiptului; prima avusese loc cu un an ]nainte.
P[@ania lui Eliodor se afl[ istorisit[ ]n 3, 7 \i urm.
ΓÇ₧MisarhΓÇ¥: comandantul mercenarilor proveni@i din Misia (regiunea din nord-vestul Asiei Mici).
Versiunile rom_ne\ti precedente traduc: „... l-a trimis pe un b[tr_n atenian”, datorit[ faptului c[ grecescul géron, gérontos ]nseamn[ „b[tr_n”. Principalele traduceri occidentale de limb[ francez[ (BJ, TOB, OSTY) traduc: „... l-a trimis pe Geron@iu Atenianul”, av_nd ]n vedere, pe de-o parte, c[ regele nu putea trimite un oarecare (un anonim) ]ntr’o misiune at_t de important[ \i, pe de alta, c[ substantivul comun géron a devenit (ca multe altele) nume propriu (]n monahismul rom_nesc: Gherontie). Versiunea de fa@[ adopt[ acest punct de vedere.
Pe muntele Garizim se afla templul construit de Samarineni ]n opozi@ie fa@[ de cel din Ierusalim (vezi \i nota de la In 4, 9). Nevr_nd s[ fie trata@i ca Iudei, Samarinenii se gr[beau s[ ias[ ]n ]nt_mpinarea dorin@ei regelui.
Procesiunile dedicate lui Dionisos (la Romani: Bahus) aveau, de obicei, caracter orgiastic.
Scalparea era practicat[ de Sci@i, cunoscu@i prin cruzimea lor.
Text important, care atest[ credin@a ]ntrΓÇÖo via@[ viitoare, de dup[ moartea trupului, ob@inut[ prin ]nviere; prezent[ la Iezechiel (37, 1-14) \i la Daniel (12, 1-4) ]n dimensiunea ei profetic[, aceast[ credin@[ este ]nt_lnit[ acum la nivel popular, a\a cum o avea \i Marta, sora lui Laz[r (In 11, 24).
Evident, regele nu cuno\tea limba ebraic[ (]n timp ce prizonierii evrei cuno\teau greaca!).
A fi ΓÇ₧prieten al regeluiΓÇ¥ ]nsemna a avea un rang de mare noble@e.
Se vede c[, sub influen@a tradi@iei egiptene, perioada de al[ptare era, \i la Evrei, mult mai lung[ dec_t cea obi\nuit[.
Text foarte important: prima aser@iune expres[, ]n Vechiul Testament, asupra faptului c[ Dumnezeu a creat lumea din nimic.
Dup[ aproape nou[sprezece secole (]n 1714), la Istanbul, sultanul, dup[ ce ]i decapitase pe primii trei din cei patru fii ai lui Constantin Br_ncoveanu, a ]ncercat s[-l ]nduplece pe cel mai t_n[r, Matei, s[ apostazieze; consult_ndu-\i tat[l, acesta, ]nainte de a muri \i el, l-a ]ndemnat la martiriu. To@i cinci sunt sfin@i ai calendarului cre\tin.
ΓÇ₧Copiii CeruluiΓÇ¥: Copiii lui Dumnezeu; ca ]n multe alte cazuri, autorul evit[ s[ scrie (\i cu at_t mai pu@in s[ pronun@e) numele lui Dumnezeu (vezi \i nota de la 1 Mac 3, 18).
E vorba de Filip Frigianul, men@ionat ]n 5, 22 \i 6, 11.
Acest eveniment nu ne este cunoscut din alte surse.
Cohort[ (speira): unitate militar[ de cel mult 600 de oameni.
Grecescul f├╜larhos: ΓÇ₧\ef de tribΓÇ¥; ]n cazul de fa@[, comandantul triburilor arabe din oastea de mercenari a lui Timotei, ]nvinse la ]nceputul campaniei lui Iuda Macabeul ]mpotriva acestuia (vezi 12, 10-11).
Acesta va fi Antioh al V-lea Eupator, crescut de c[tre Lisias, adversarul lui Filip.
Au recurs la acest procedeu spre a asigura puritatea focului care urma s[ ard[ jertfele.
Chislev: noiembrie-decembrie.
Textual: ΓÇ₧tirsuriΓÇ¥; termen p[g_n, folosit ]n limbajul religiilor misterice.
pséfisma = hot[r_re public[ ob@inut[ prin vot cu pietricele (procedeu obi\nuit ]n Elada).
Nu \tim dac[ acest Ptolemeu Macron este una \i aceea\i persoan[ cu Ptolemeu, fiul lui Dorimene, din 4, 45-46.
A blasfemia: a profera insulte \i injurii la adresa lui Dumnezeu (nume pe care Evreii nu cutezau nici cel pu@in s[-l pronun@e).
Textual: ΓÇ₧epitropulΓÇ¥ (cel c[ruia i sΓÇÖa ]ncredin@at gestionarea unei propriet[@i); ]n cazul de fa@[, tutorele (cel c[ruia i sΓÇÖa ]ncredin@at cre\terea \i educarea unui minor). Despre Lisias ca loc@iitor regal \i tutore vezi 1 Mac 3, 32-33.
Tutorelui Lisias nu-i era peste m_n[ s[ constr_ng[ voin@a unui rege care era ]nc[ copilandru.
Textual: „... a dou[zeci \i patra a lui Zeus Corintianul”. Se pare ]ns[ c[ Dios Korínthios este o alterare a lui Dióskoros, numele unei luni din calendarul cretan, sau a lui Dioskorínthios, numele unei luni din calendarul macedonean. De ce un act oficial era datat cu numele unei luni provinciale, e un semn de ]ntrebare. Oricum, documentul a fost redactat ]n prim[vara anului 164 ]. H.
ΓÇ₧P[rintele nostruΓÇ¥: Antioh al IV-lea Epifan. ΓÇ₧S[ stea laolalt[ cu zeiiΓÇ¥: apoteoza imperial[, adoptat[ de Alexandru cel Mare \i continuat[ de Seleucizi.
ΓÇ₧A da m_na dreapt[ΓÇ¥: semn de pace, de reconciliere.
ΓÇ₧XanticΓÇ¥: numele unei luni din calendarul macedonean, corespunz[tor lunii Nisan din calendarul iudaic.
Folosind \i alte manuscrise grece\ti, importan@i bibli\ti occidentali cred c[, ]n realitate, lega@ii (ambasadorii) Romanilor implica@i ]n acest text erau trei: Quintus Memmius, Titus Manilius \i Manius Sergius (BJ, TOB).
Altul dec_t Timotei din 10, 24 \i 10, 38: comandantul Transiordaniei (1 Mac 5, 11).
Altul dec_t misarhul din 5, 24.
Altul dec_t celebrul Nicanor, fiul lui Patrocle, din 8, 9; acesta era comandantul mercenarilor ciprio@i.
Ioppe: Iaffa de ast[zi.
Iamnia: ora\ portuar situat la 20 km sud de Ioppe; Yebna de ast[zi. Dup[ d[r_marea Ierusalimului (70 d. H.), Iamnia ΓÇö care ]n vremea lui Iosua Navi se numea Iabneel (Ios 15, 11) ΓÇö a devenit sediul marelui sinedriu \i al unei importante \coli rabinice.
Aici ]ncepe un episod f[r[ nici o leg[tur[ cu precedentul (nu trebuie uitat s[ scrierea de fa@[ e un rezumat al uneia mult mai ample).
ΓÇ₧BerbecΓÇ¥: arm[ ofensiv[, menit[ s[ sparg[ ziduri; un sul de lemn, lung, m_nuit de osta\i, ]n cap[tul c[ruia se afla, f[cut din fier sau bronz, un cap de berbec.
Haraca: probabil Datema din 1 Mac 5, 9 sau Rafon din 1 Mac 5, 37. C_t despre Iudeii Tubieni, sΓÇÖar putea s[ fi fost cei din Tob (Jd 11, 3) sau, poate, din Tubi ΓÇö 1 Mac 5, 13; oricum, ]n Galaad.
E vorba de incinta templului zei@ei Atargatis, important[ divinitate arameean[, so@ia lui Hadad, adoptat[ de Sirieni.
ΓÇ₧S[rb[toarea S[pt[m_nilorΓÇ¥ se pr[znuia la \apte s[pt[m_ni dup[ Pa\ti (vezi Lv 23, 15 \i urm.)
„Cincizecimea” era numele grecesc (pentékoste) al s[rb[torii S[pt[m_nilor, adic[ a cincizecea zi dup[ Pa\ti; importan@a ei se va vedea ]n capitolul 2 din Faptele Apostolilor: ]n aceast[ zi de praznic Se va pogor] Duhul Sf_nt asupra Sfin@ilor Apostoli \i va lua fiin@[ Biserica lui Hristos.
Altul dec_t cel pomenit ]n versetele 19 \i 24.
Textual: ΓÇ₧hlamid[ΓÇ¥; la vremea aceea, hlam├╜s, hlam├╜dos ]nsemna cazac[ (pelerina scurt[ a unui cavalerist); mai t_rziu, cuv_ntul sΓÇÖa ]ncet[@enit cu semnifica@ia de mantie regal[.
Deuteronomul (7, 26) le interzicea Iudeilor s[ introduc[ ΓÇ₧ur_ciuniΓÇ¥ (idoli sau obiecte idole\ti) ]n casele lor; ]n ciuda acestor restric@ii, cuceritorii Iamniei (12, 9) nu rezistaser[ ispitei.
Evreilor nu le era str[in[ credin@a ]n ]nvierea mor@ilor, a\a cum o g[sim la Iov 19, 25-27; Is 26, 19; Iz 37, 1-14; Dn 12, 1-2; aici ]ns[ e pentru prima oar[ c_nd se exprim[ clar doctrina ΓÇö ]n nucleu ΓÇö a rug[ciunilor pentru mor@i, motivat[ tocmai de credin@a c[ ace\tia vor ]nvia; prin rug[ciunile celor vii, mor@ii ob@in iertarea p[catelor, ob@in_nd astfel statutul celor ce au murit ]mp[ca@i cu Dumnezeu.
De origine persan[, acestea erau care de lupt[ ]n ale c[ror spi@e se aflau plantate, ca ni\te aripi deschise, lame de coas[; e u\or de imaginat ravagiile pe care acestea, ]n mare vitez[, le f[ceau ]n r_ndurile inamice. Le folosise \i Antioh al III-lea ]n b[t[lia de la Magnesia.
Despre Menelau, mare preot, dar \i mare mituitor, vezi 4, 23-29, 43-50.
Tortura prin cenu\[ fusese ]mprumutat[ de la Per\i.
Literal: ΓÇ₧... cu cel ce se afla ]n casa de pe elΓÇ¥. Despre turnul de pe spatele elefantului de lupt[ vezi 1 Mac 6, 37. Totu\i, b[t[lia de la Modein nu poate fi confundat[ cu cea de la Bet-Zaharia.
Filip, primul tutore al t_n[rului rege, ]l avea ca rival pe Lisias; pentru motive lesne de ]n@eles, acesta din urm[ l-a determinat pe Antioh s[ fac[ pace cu Iudeii.
Hegemonide: general sirian, c[ruia Antioh i-a ]ncredin@at comanda asupra zonei riverane, prin aceasta ]n@eleg_ndu-se c[ lui Iuda ]i recunoscuse de facto suveranitatea asupra principalului teritoriu.
Gherenienii: locuitorii ora\ului Ghera ΓÇö numele mai nou al vechiului Gherar ΓÇö, situat ]n sudul Canaanului, ]ntre Gaza \i Beer-|eba.
ΓÇ₧... se p_ng[rise pe sineΓÇ¥: acceptase elenismul.
Despre ΓÇ₧AsideiΓÇ¥ vezi 1 Mac 2, 42 \i nota.
ΓÇ₧ElefantarhΓÇ¥: comandantul trupei de elefan@i preg[ti@i anume pentru r[zboi; demnitate atestat[ de autorii profani.
Israeli@ii erau ΓÇ₧partea DomnuluiΓÇ¥ (vezi Dt 32, 9).
Acest ΓÇ₧DesauΓÇ¥ (de altfel, necunoscut) ar putea fi transcrierea eronat[ a localit[@ii Adasa, situat[ ]n apropiere de Cafarsalamul din 1 Mac 7, 31.
Aceea\i motiva@ie, de ordin moral, o avusese \i Saul ]nainte de a se arunca ]n propria lui sabie (1 Rg 31, 4).
Trofeul (trópaion) era un monument al unei biruin@e militare, ridicat pe locul unde ]ncepuse fuga du\manului (de la tropé = fug[) \i care expunea armele \i pr[zile capturate de la inamic.
Cititorul a observat, desigur, c[ victoriile lui Iuda Macabeul se explic[ nu at_t prin strategia militar[, c_t prin moralul oamenilor s[i.
Autorii greci f[ceau o distinc@ie foarte clar[ ]ntre ├│neiros = vis ]n timpul somnului, \i h├╜par = vedenie (viziune) ]n stare de veghe (aceasta din urm[ av_nd un caracter de obiectivitate). }n textul de fa@[, ΓÇ₧un fel de vedenieΓÇ¥ este un adaos menit s[-i confere visului o credibilitate total[, ]n sensul c[ acesta fusese at_t de puternic \i de clar ]nc_t i se putea conferi statutul unei vedenii.
Despre Onia vezi nota de la 3, 1.
Se presupune c[ Onia r[spundea unei ]ntreb[ri ΓÇö chiar numai din privire ΓÇö a lui Iuda: Cine e acesta?
= La loc deschis, f[r[ existen@a unui spate acoperit.
„C_ntec voios” traduce cuv_ntul paián care, ]n antichitatea greac[, avea un ]n@eles special: c_ntec solemn, pe mai multe voci, ]nchinat lui Apollo \i intonat ]n ocazii cu totul aparte; c_ntec de ]mb[rb[tare ]naintea unei lupte, c_ntec de biruin@[ dup[. Faptul c[ Nicanor ]nainta astfel, ]n numele unui zeu p[g_n, era o blasfemie de natur[ s[-i ]nt[r_te \i mai mult pe combatan@ii iudei.
}n limbajul Vechiului Testament, cel mai cumplit blestem aruncat asupra unui du\man era acela ca st_rvul s[u s[ fie dat spre m_ncare p[s[rilor cerului \i fiarelor p[m_ntului, adic[ s[ nu aib[ parte de morm_nt.
Joc de cuvinte: grecescul epíheiron ]nseamn[ \i „bra@”, \i „r[splat[” (sau „pedeaps[”).
Pentru ΓÇ₧vot ob\tescΓÇ¥ vezi nota de la 10, 8.
= Februarie-martie.
E vorba de s[rb[toarea Purimului (vezi Est 9, 20-28), care, de altfel, a absorbit-o pe ceast[lalt[.
Oamenii antichit[@ii nu beau vinul curat, ci amestecat cu ap[; nu s[ se ]mbete, ci s[ se r[coreasc[ desf[t_ndu-se.
Anticii citeau cu voce tare ΓÇö mai puternic[ sau mai joas[ ΓÇö, dar rosteau textul; vezi \i nota de la FA 8, 28.